Îmbătrânirea cutanată este una dintre cele mai discutate teme ale actualității, în domeniul medico-farmaceutic, cosmetic și al biotehnologiilor. Acumularea de cunoștințe privind etapele sale patogenice, a făcut posibilă și găsirea de tratamente eficiente pentru stoparea sau întîrzierea acestor procese ireversibile.

Astăzi cunoaștem care sunt verigile patogenice ale agingului cutanat. În principiu, îmbătrânirea pielii cuprinde două componenete majore, care pe parcursul vieții se influențează reciproc:

Îmbătrânirea intrinsecă, numită și crono-indusă, a cărei derulare depinde de factori genetici, constituționali (caracteristici personale). Ar fi suficient să amintim în acest sens faptul că, prin determinism genetic, fiecare specie din regnul animal are o anumită speranță de viață, aproximată pentru om la valoarea de 100 ani. Există și un concept al ceasului biologic, care explică cum procesele biochimice de biosinteză, ca și diviziunea celulară în diverse țesuturi (deci și în organul cutanat), cu trecerea anilor, încetinește.

Îmbătrânirea extrinsecă a pielii, având drept componentă majoră foto-îmbătrânirea (agingul indus de radiația UV), căreia actualmente i se adaugă îmbătrânirea indusă de stres, de cădură, e-poluare și de fumat.

Această clasificare a fost cercetată până la nivel de enzime dermice litice de tip MMP, telomeri cromozomiali (pierderea lor odată cu trecerea anilor), procesul de glicare a colagenului (cu implicita rigidizare a sa), ca și reacțiile în lanț declanșate de radicalii liberi toxici de oxigen, etc.

Dar atunci când vine vorba despre aspectul clinic al îmbătrânirii, uităm adesea că unul dintre cei mai mari dușmani ai noului tablou clinic este chiar GRAVITAȚIA. Da, gravitația face ca excedentul cutanat, rezultat din instalarea laxității tegumentare (deprecierea rețelei de colagen și a altor structuri de susținere) să ducă la aspectul de față căzută (ptoză facială), la care i se pot asocia și alte semne, cum ar fi ridurile gravitaționale (ridul palpebro-malar și cel nazo-genian).

Constatările cercetătorilor nu se opresc însă aici. Prin mâini nevăzute, ereditatea face ca să existe tipare și similarități ale ridurilor gravitaționale, transmise pe două generații (mamă – fiică). Specialistul în chirurgie plastică Marlene Sue Fen See și colaboratorii, în lucarea Age- and Gravity-Related Changes in Facial Morphology: 3-Dimensional Analysis of Facial Morphology in Mother-Daughter Pairs, susține că tehnica analizei tridimensionale, odată implementată, va putea duce la o bună înțelegere a mecanismelor îmbătrânirii faciale și a secvenționalității acestora.