Îmbătrânirea cutanată: intrinsecă și extrinsecă
Îmbătrânirea cutanată este una dintre cele mai discutate teme ale actualității, în domeniul medico-farmaceutic, cosmetic și al biotehnologiilor. Acumularea de cunoștințe privind etapele sale, a făcut posibilă și găsirea de tratamente eficiente pentru stoparea sau întîrzierea acestor procese ireversibile.
Astăzi cunoaștem care sunt cauzele agingului cutanat. În principiu, îmbătrânirea cutanată are două componente: intrinsecă și extrinsecă. Acestea, pe parcursul vieții se influențează reciproc:
– Îmbătrânirea intrinsecă, numită și crono-indusă. Este un proces al cărui derulare depinde de factori genetici și constituționali. Adică vorbim despre caracteristici personale. Ar fi suficient să amintim în acest sens faptul că fiecare specie din regnul animal are o anumită speranță de viață. Această caracteristică este fixată prin determinism genetic. Chiar așa ! Ființa umană trăiește circa 100 ani. E mult? E puțin ? Depinde la ce alte ființe ne raportăm.
Există și un concept al ceasului biologic, care explică cum procesele biochimice, ca și diviziunea celulară, în diverse țesuturi (deci și în piele), cu trecerea anilor, încetinește.
– Îmbătrânirea extrinsecă a pielii, având drept componentă majoră foto-îmbătrânirea (agingul indus de radiația UV), căreia actualmente i se adaugă îmbătrânirea indusă de stres, de cădură, e-poluare și de fumat.
Această clasificare a fost cercetată până la nivel infracelular. S-au găsit relații cu enzime dermice distructive (MMP), cu telomerii cromozomiali (pierderea lor odată cu trecerea anilor), cu procesul de glicare a colagenului (adică rigidizarea sa). Nu în ultimul rând, s-au găsit corelații cu reacțiile în lanț declanșate de radicalii liberi toxici de oxigen.
Așadar, îmbătrânirea cutanată are două componenete: intrinsecă și extrinsecă, într-un amestec variabil de la persoană la persoană. https://www.estifrumoasa.ro/team/varsta-este-doar-un-numar/
Pare greu de crezut, dar..
Atunci când vine vorba despre aspectul clinic al îmbătrânirii pielii, uităm deseori că unul dintre cei mai mari dușmani este chiar GRAVITAȚIA. Da, probabil dacă am trăi în imponderabilitate, am arăta, poate, mai tineri. Gravitația face ca excedentul cutanat, rezultat din instalarea laxității tegumentare (deprecierea rețelei de colagen și a altor structuri de susținere) să ducă la aspectul de față căzută (ptoză facială). Acesteia i se pot asocia și alte semne faciale, cum ar fi ridurile gravitaționale (ridul palpebro-malar și cel nazo-genian). De aici, toate eforturile chirurgiei estetice de luptă cu gravitația! La fel, și medicina estetică. Ambele ramuri încearcă să ridice structurile feței. Or lifting înseamnă tocmai ridicare.
Constatările cercetătorilor nu se opresc însă aici. Prin mâini nevăzute, ereditatea face ca să existe tipare și similarități ale ridurilor gravitaționale, transmise pe două generații (mamă – fiică). Specialistul în chirurgie plastică Marlene Sue Fen See și colaboratorii, în lucrarea Age- and Gravity-Related Changes in Facial Morphology: 3-Dimensional Analysis of Facial Morphology in Mother-Daughter Pairs, susține că tehnica analizei tridimensionale, odată implementată, va putea duce la o bună înțelegere a mecanismelor îmbătrânirii faciale și a secvenționalității acestora.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0278239108000906
