Dacă e vară și e soare, invariabil, gândul ne duce la bronz și la necesitatea fotoprotecției pielii… despre care am vorbit în repetate rânduri în cărțile mele și cu siguranță, nu am să obosesc să o afirm.

Melanina însă, nu e numai un excelent fotoprotector natural, pe care îl creștem cantitativ, prin bronz. Substanța este și o mărturie ca evoluției filogenetice a speciilor.

Știați că melanina este prezentă și la o serie de animale marine, nevertebrate, iar cele mai emplematice exemple în acest sens sunt sepia și caracatița, viețuitoare ce dețin déjà cunoscuta cerneală ?

Da, tocamai cerneala ce face deliciul gurmanzilor și masterchefilor, enumerată pe lista – mereu deschisă – a nutrimentelor cu mari capacități antioxidative, este o dovadă a conservării unor molecule în cursul evoluței speciilor. Desigur, sepia nu-și sintetizează cerneala nici pentru curiozitatea cercetătorilor și nici pentru imaginația bogată a bucătarilor.

Pur si simplu, aceste specii marine (cefalopodele) își devarsă misteriosul pigment de culoare neagră sau brună, prin eliberarea sa dintr-o glandă specifică, cu scopul de a se apăra de alte vietăți. Așadar, „tușul” bogat în melanină, are rol defensiv.

Cercetările nu s-au oprit aici. Într-un studiu publicat în 2013 în revista Latin American Journal of Aquatic Research, un colectiv coordonat de Marco Vega Petkovic a testat efectul antimicrobian al acestei melanine marine, găsind un real potențial în această privință.

Au animale acvative, așadar, dezinfectantul lor personal ?