Trăim într-o societate informată și informatizată. Aș îndrăzni să spun, exagerat de informată, mergând la limita de a ne genera temeri, uneori fondate, alteori nefondate.
Suntem extrem de atenți la alimentație, iar consilierii în domeniul dieteticii au răsărit în ultimii ani precum ciupercile după ploaie. E și bine, e și rău… Am deprins obiceiul de a citi etichetele produselor alimentare. Vrem să știm dacă alimentul respectiv conține zahăr, gluten, lactoză, aditivi sau coloranți alimentari…. ori poate sare în exces. Cu alte cuvinte, ne pasă – și nu puțin – de ceea ce ingerăm. Conștientizăm că principiile alimentare traversează tubul digestiv, apoi celula absorbantă intestinală (enterocitul, mai corect spus), după care sunt purtate în sânge spre ficat… Iar de aici, de la această uzină de sinteză și detoxifiere, pleacă în întreg organismul.
Dacă avem în minte foarte clar acest film, această peliculă de acțiune ale nutrimentelor (sau ale toxinelor !), de ce oare nu ne punem aceleași întrebări legate de produsul aplicat pe piele? Veți spune: stop! Pielea este o barieră! Da. Perfect adevărat. Pielea este o barieră impresionantă față de factori biologici, chimici și fizici. Numai că pielea (iar eu prefer să-i spun organul cutanat) este și o poartă de intrare. Or noi vedem acest lucru cel mai bine, atunci când vorbim de farmacoterapia topică, adică locală, cutanată. Efectul favorabil este proba cea mai elocventă a faptului că o anumită substanță activă a străbătut (parțial sau total) pielea și a evidențiat, finalmente, un anumit efect favorabil.
Avem o primă concluzie a acestui raționament. Dacă ne pasă ce tip de substanțe introducem în organism atunci când ne alimentăm, trebuie să nu ne fie indiferente ce substanțe (active sau auxiliare) pot ajunge în organism, prin piele. Cu alte cuvinte, eu vă propun să începem să descifrăm etichetele produsului cosmetic !
Să începem cu începutul. Aș porni de la definiția produsului cosmetic. „Produs cosmetic este orice substanţă sau preparat conceput pentru a veni în contact cu părţi externe ale corpului uman, cu dinţii, cu mucoasele sau cu cavitatea bucală, cu scopul de a curăţi, de a parfuma, de a îmbunătăţii aspectul, sau de a proteja şi a menţine în bune condiţii pielea umană”.
Așadar, definiția produsului cosmetic vorbește clar și fără dubii despre preparate care, din punct de vedere farmacodinamic, (al acțiunii lor specifice) sunt inerte, adică componenele lor nu au un mecanism de acțiune identificabil, mediat (eventual) prin receptori (medicamentoși) în celulele pielii.
În realiate lucrurile nu stau chiar așa. Istoria recentă a cercetării în farmacie și cosmetologie a demonstrat faptul că încep să apară pe piața de profil tot mai multe substanțe active, considerate a fi simple ingrediente cosmetice, care îmbunătățesc aspectul pielii grație unui efect farmacologic, ce poate fi arătat cu degetul de către cercetători, la nivel infracelular. Cel mai simplu exemplu în acest sens este chiar retinolului, considerat a fi ingredient cosmetic, regăsit pe numeroase produse cosmetice antiîmbătrânire. Însă, încă de la primele lecții de farmacologie, învățăm că retinolul (și în general toți retinoizii, adică membri ai familiei vitaminei A) deține receptori specifici pe celulele epidermului (pe keratinocite și pe sebocite) și pe cele ale dermului (pe fibrocite). Interacțiunea cu aceștia determină un efect biologic specific.
Încetul cu încetul, cercetarea modernă a adăugat și alte substanțe cosmetic-active, legat de care se poate evidenția un mecanism propriu de acțiune, intracelular. De exemplu, beta-glucanul stimulează sinteza de colagen din interiorul pielii (derm), după ce determină o anumită celulă să elibereze unele substanțe chimice locale (interleukine). Mergând mai de parte raționamentul, astăzi se pot obține prin sinteză (în laborator) unele substanțe (molecule de tip peptidic) ce au căi de acțiune bine targetate, țintite, care chiar le definesc și le denumesc. Dar despre toate acestea aduc mai multe lămuriri în ebook-ul Mituri și profituri pentru piele, pe care l-am atașat acestui site web.
Astfel de studii științifice au adus în prim plan conceptul de cosmeceutic, prin asocierea termenilor: cosmetic + farmaceutic. Astăzi, motoarele cercetării sunt turate la maximum pentru acest deziderat (cel al descoperirii de substanțe cosmetice farmaceutic-active) ca urmare a pretențiilor crescânde (dar perfect justificate) ale pieței, ale publicului consumator. Utilizatorii produselor cosmetice își doresc produse eficiente, funcționale, și care să tindă – pe cât posibil – înspre rezultatele medicinii estetice. Dacă unele laboratoare de cercetare se axează exculsiv pe inovarea unor molecule active (având sloganul publicitar: noi vindem molecule!), alte laboratoare de tradiție caută să valorifice și să valorizeze astfel de molecule, prin forme farmaceutice adecvate (loțiuni, emulsii, geluri).
Așadar, suntem puși în fața unei contradicții. Pe de o parte avem o definiție a forurilor legiuitoare ce definesc produsul cosmetic așa cum am enunțat mai sus, și, pe de altă parte, consultând baze de date științifice, găsim cercetători care folosesc termenul cosmeceutic, chiar clasifică astfel de substanțe.
Așa stând lucrurile, în pasul următor al raționamentului nostru, înțelegem că există o barieră foarte fragilă între un produs cosmetic activ și produs dermato-cosmetic. Dacă primul se luptă eficient cu micile defectele estice ale pielii (cvasifiziologice), cel de al doilea are drept indicații unele condiții patologice ușoare ale pielii.
Trebuie însă să înțelegem faptul că ceea ce aplicăm noi pe piele NU ESTE DOAR ACTIVUL sau MEDICAMENTUL. Produsul finit conține și o serie de alte substanțe auxiliare, care îi conferă o nume formă (vâscozitate, capacitate de întindere, de penetrație în straturile pielii, etc). Schema de mai jos explică spusele acestea.
Cu alte cuvinte, odată cu substanța activă (de la care așteptăm un efect benefic), noi aducem pielii și o serie de alte substanțe. În schema următoare, am încercat să sistematizez aceste substanțe auxiliare, fără de care nu am putea vorbi de un produs cosmetic stabil în timp și agreabil la aplicarea pe piele.
Cei mai curioși dintre dumneavoastră, vor găsi în paginile cărții pe care am pus-o la dispoziție pe acest web site, mai multe detalii despre structura pielii – o veritabilă arhitectură complexă – ca și despre funcțiile sale de barieră versus poartă de intrare. Legat de această construcție biologică etajată – am numit organul cutanat – vom vedea cum și dacă un produs cosmetic / dermato-cosmetic / medicamentos ajunge exact acolo unde se preconizează să ajungă (epiderm bazal, derm, sistem vascular).
Cât despre substanțele auxiliare… nu sunt motive de a ne face probleme, de a avea temeri. Există o legislație care impune o limită maximă a acestora. Mai degrabă însă, ar trebui să ne punem o altă întrebare: Este oare substanța activă prezentă în produsul cosmetic în cantitate suficientă pentru un efect benefic? Aici ne perdem în explicații de genul:
– Legislația privind etichetarea produsului cosmetic nu impune a fi scrise cantitățile substanțelor,
– Este extrem de dificil să definim care este concentrația eficientă a unei substanțe, de vreme de însăși definiția produsului cosmetic NU ADMITE FAPTUL CĂ EXISTĂ SUBSTANȚE ACTIVE.
Și totuși… advertisingul la produs vorbește despre un anume efect benefic! Paradox. Nu ?
Chiar și așa, ar fi ideal să ne facem bunul obiceiul de a citi cu atenție eticheta produsului cosmetic. Încetul cu încetul, vom înțelege care sunt substanțele hidratante, care sunt cele depigmentante, care sunt cele colageno-stimulatoare, care sunt cele regeneratoare pentru celulele epidermice… E-book-ul meu, scris pe înțelesul tuturor, încercă să facă lumină în privința substanțelor active cu adevărat active, așa cum îmi place să le numesc.
Fără a nega rolul incontestabila al publicității (grație căreia produsul cosmetic ajunge în casele noastre) este esențială dovedirea instrumentală și non-invazivă a efectului benefic promis pe etichetă, fapt care astăzi este posibil grație unui set de măsurători ale pielii, numit BIOMETRIA CUTANATĂ.
Acum că știm mai multe, vom fi mai atenți să ridicăm vălul publicității la un anumit produs cosmetic, pentru a vedea ce este dincolo de ea.
